orange hills

Singuratate. M-am saturat de ea. M-am saturat sa fiu singur si sa n-am pe nimeni care sa ma tina in brate, sa ma alinte, sa ma incurajeze cand ma simt aiurea, sa fie aproape de mine si de inima mea si eu sa-i fiu aproape de a ei. De ce unii oameni isi gasesc atat de usor pe altcineva? De ce trebuie eu sa caut la nesfarsit pe cineva? De ce nu pot avea si eu norocul pe care-l au unii? De ce trebuie sa fiu fericit doar o scurta perioada? De ce nu pot fi fericit toata viata? "De ce?", "de ce?" si iarasi "de ce?", aceste doua cuvinte mi se tot plimba in cap de ceva vreme. Aproape nimic nu ma mai face cu adevarat fericit. Nimic nu ma mai multumeste pe deplin. Lumea si-a pierdut intelesul si farmecul. Apasatorul zgomot al ecoului vibreaza in jurul meu. Da, am prieteni care-mi sunt alaturi dar am nevoie de mai mult. Am nevoie, ca tot omul, de cineva special care sa-mi aduca macar o raza de fericire absoluta in viata. Am nevoie de cineva care sa ma faca iarasi sa visez si sa nu ma mai afecteze nimic. Imi e dor de vremurile acelea. Cand visam frumos in fiecare noapte si asteptam cu nerabdare momentul cand ma intalneam cu EA. Si fiecare clipa era perfecta si toti ceilalti erau insignifianti, si nimeni nu ne putea strica mometul fericit. De ce a trebuit sa dispara asta? De ce a trebuit sa se termine? De ce trebuie sa fie adevarata vorba ca "toate lucrurile frumoase au un sfarsit"? De ce nu pot fi infinite? De ce a trebuit sa se schimbe totul? Uneori imi doresc sa pot da timpul inapoi, sa pot sa schimb istoria, sa NE schimb istoria. De ce nu pot face asta? De ce trebuie sa acceptam totul, sa inghitim toate relele ce ni se arunca in cale? "De ce?" si iarasi "de ce?", doua cuvinte atat de simple dar care spun atat de multe. Si care tot mai tot timpul le spunem cand am pierdut ceva. Uneori ma trezesc intrebandu-ma care e rostul meu?, care e motivul pentru care mai stau pe aici, pentru care inghit totul si nu plec? Care e motivul pentru care nu am rupt legatura cu EA? Si vi-l spun. Orice clipa cand suntem numai noi doi, fie la telefon, fie online, fie fata-in-fata, inca ma face fericit. Dar nu-i pot spune asta pentru ca s-ar supara pe mine sau ar rade de mine. In ambele cazuri, nici macar nu m-ar mai saluta cand ma vede pe strada. Si nu pot indura asta. Ar fi cel mai groaznic lucru pe care l-as pati si atunci totul s-ar narui. Inca sper la ceva, si nu cred ca voi renunta niciodata sa simt ceva pentru EA, ceva mai putrnic decat pentru oricine altcineva. Dar daca asta s-ar intampla nu ar fi rau, deloc. Cine stie, poate timpul e atat de bun pe cat se spune. Acum eu nu cred asta, dar lucruile, din pacate, au talentul de a se schimba brusc, spre bine sau spre rau.