orange hills

Totul pare un vis.
Ma uit in jur si nu-mi dau seama daca este real. Nu simt peretii, podeaua, nu aud masina care goneste inspre mine, nu recunosc persoanele pe strada. Totul pare ciudat. Nu-mi simt mana atasata de corp. Imi simt capul plutind. Acele ceasului se intorc. Totul este ireal. Ametit alerg pe strada, fara sa respir, fara sa gandesc. Nu-mi pasa de lume, nu-mi pasa de mine. Ma sinucid. Dar ma simt bine facand-o. Totul este gresit. Dar nu ma pot opri. Merg inainte ignorand ce mi se poate intampla. Creieru-mi explodeaza. Inima-mi alearga. Mainile mi se plimba automat. Totul nu mai e cum a fost. Dar nu este decat ciudat. Nu stiu. Nu-mi dau seama daca este bine sau nu. Dar nu ma opresc. Continui sa cad precum un kamikaze. Si totusi poate ar trebui sa ma opresc. Dar nu vreau. Nu pot. Logica a disparut. Emotiile castiga teren. Viata are un nou scop, si nu vreau sa dispara. Vorbesc direct, fara aluzii. Stau noaptea treaz iar ziua ma plimb in minte. Ma simt cu capul in nori dar in acelasi timp cu picioarele pe pamant. Stranie existenta. Sunt atat de fericit cand esti langa mine. Nimic nu conteaza, nimic nu merita nici cel mai mic efort in afara de tine. Orice as face daca m-ai ruga. Zambesc de fiecare data cand iti aud vocea sau ma gandesc la tine. E ca si cum as trai intr-o stare continua de visare. Si desi sunt demoralizat si emo, cu adevarat lame uneori, imi amintesc de ieri si zambesc iarasi. Fluturii imi zboara nu numai in stomac ci si in jurul meu. Aripi multicolore bat in fata ochilor mei si zambesc. Vad lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum. Stau si privesc lumea cu alti ochi. Inteleg altfel totul. Imi vajaie in cap idei nemaigandite. Sunt fericit, ma faci fericit.:)
Totul este vis acum. Si sunt fericit. Si poate timpul va fi darnic cu mine, si imi va rasplati rabdarea.
Totul este un vis, un vis straniu dar frumos.